duminică, 1 februarie 2009

incearca...sa nu uiti.


Incearca sa iti traiesti viata cu ochii inchisi. Asa poate vei fi mai fericit. Asa poate vei reusi sa simti cu totul alte lucruri, poate vei gasi raspunsul altor intrebari.
Sau poate mai bine ai incerca sa vezi doar ce vrei tu, sa pui geana pe geana cand incep sa apara umbrele.

Poti s-o numesti ignoranta insa eu cred ca e o calitate. Trebuie sa fii puternic pentru a putea sa treci totul printr-un “filtru” de pasivitate. Trebuie sa fii indeajuns de intelept sa stii sa alegi, sa stii sa iubesti sublimul si sa abstractizezi absurditatile.
Ma enerveaza cand mi se spune ca nu acord destula importanta anumitor lucruri. In fond nu exista un etalon, nu exista nimic ce este necesar cu adevarat.Fiecare are prioritatile lui, eu pe ale mele.
Si ce daca merg desculta pe gresie, ce daca nu imi iau niciodata umbrela cand ploua? Ce daca intrzii 5 minute, ce daca uneori nu imi vei intelege reactiile? De ce nu intelegi ca nu imi pasa ca te deranjeaza fumul tigarii mele, de ce iti pasa tie ca am baut prea mult?
Sunt dezinteresata de faptul ca ma iubesti. Sunt indiferenta fata de necunoscuti si sunt de un egoism daunator. Nu e complet stupid sa ii ceri unei narcisiste sa iasa din propria lume ca sa iubeasca un alt egocentric?
Eu nu voi pune niciodata capacul la pasta de dinti, eu nu voi sterge niciodata stropii de pe oglinda, voi intra incaltata in casa si imi voi lasa cainele sa imi murdareasca hainele.
Nu voi face toate aceste lucruri din pura ignoranta, nici din cauza faptului ca ma cred prea buna, dar cred cu fermitate faptul ca uneori trebuie sa uitam de lucruri marunte ca sa ne traim viata si sa ne bucuram de moment.
Totusi, nu voi uita niciodata sa privesc ore in sir picaturile de ploaie ce se scrug pe geamul din acoperis, nu voi ezita sa imi strecor degetele in nisipul firbinte si sa rad la soare. Nu am sa uit sa te imbratisez, si te voi lua de mana cand voi avea nevoie. Voi fi poate acolo sa iti sterg lacrimile, si voi incerca sa imi amintesc de ziua ta de nastere.
Daca am sa pot, am sa iubesc, daca voi reusi, voi iubi de mai multe ori, dar sa nu te mire daca intr-o dimineata imi voi lua haina din cuier si vei auzi apaticul zgomot al pantofilor mei pe coridor. Aceea va fi ultima oara…
Ca prietena poate nu voi reusi sa fac tot ce faceti voi pentru mine, dar reusesc sa tin surpinzator de mult la fiecare din voi. Poate nu am sa vin sa va fac manichiura frantuzeasca la 9 noaptea, poate nu am sa pot sa fiu puternica mereu sa va sustin cand sunteti dezamagiti…poate impulsivitatea ma va face sa va ranesc uneori, insa tot ce pot promite este ca undeva in sufletul meu voi ocupati o parte foarte foarte speciala…si poate nu e chiar prima, dar e a noastra. Poate nu e cea mai frumoasa dar conteaza ca e iubita de noi. E exact ca masa de la Gatsby unde bem ciocolata calda sau, (cateodata) apa plata cu lamaie. Intimitatea da probabil impresia de siguranta si consolideaza sentimentele.
Indiferent cate lucruri tampite o sa spun, indiferent cate reactii stupide am sa am, voi trebuie sa nu uitati ca sunteti cei mai importanti.


P.s: Daca uit ceva din toate astea, voi, va rog sa nu uitati ca ma iubiti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu