Era rosu si stralucea divin in acea lumina rosiatica,
In acele contopiri ale firelor sangerii de dimineata.
Era parca o cheie spre un loc interzis.
Chiar era.
Victimizat parca de acel carmin opac, imbia ispititor spre pacat.
Era constient de frumusetea sa, de mireasma difuzata intr-un parfum roziu de primavara.
Stralucind pe-o creanaga in Eden,
Contemplat in diafana lumina, insa incojurat de o pala candida de prohibitie.
Intr-o naivitate puerila, intr-un pur joc, cu o privire copilareasca,
Intr-un sunet cald de ras de copil, PIVESTI fructul.
O soapta isi zice ca la o singura muscatura, pedeapsa ti-e infernul.
Curiozitatea te-ar putea costa paradisul,
Iar tu…
Copila simpla, nu stii ce-i ala rau, nu stii ce cruda-i lumea,
Ce greu e drumul…
Intinzi mana si musti.
Pentru o fractiune de secunda simti ceva…
Esti la limita dintre fericire di durere,
Venele iti ingheata,
Un fulger taie zarea-n doua!
Tu, ca o lacrima, cazi usor…
Ce repede, ce negru, ce vag e totul…
Ce naiva esti, Eva …
Si ce-ar fi fost daca nu ai fi muscat din rodul interzis,
Poate stiu doar mingile de foc, astazi merele ce ne imbie sa le gustam primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu